Ca orice om, am visurile mele, am dorinţele mele, am planurile mele pentru viitor…planuri bine planificate, gândite, visate! Îmi place să îmi planific viitorul, chiar dacă ştiu că destinul nu va lăsa lucrurile aşa cum îmi doresc eu. Îmi place să cred că, indiferent de obstacole, voi reuşi să îmi duc la bun sfârşit planurile, chiar dacă ştiu că nu am, întotdeauna, aceeaşi determinare.
Observ, întristându-mă, că oamenii dragi din jurul meu îmi spun, deseori, că ar trebui să merg pe un alt drum, cu alte dorinţe, alte ţeluri, alţi oameni, alte gânduri, altă…eu! Acestea sunt momentele fatale pentru îndeplinirea propriilor dorinţe, pentru că mă descurajez, mă încearcă neplăcuta senzaţie că nu pot realiza ceea ce mi-am propus, mă năpădesc lacrimile şi sufletul mi se încarcă cu sentimente negative, care mă trag în jos şi mă ţintuiesc acolo, fără a-mi da posibilitatea de a mă ridica.
Stau acolo, jos, şi încerc să îmi adun puterile. Acum, tot ce simt este supărare, tristeţe, tot ce văd este negru, urât, tot ce aud este „nu este bine!„, „nu vei reuşi!”, „ca întotdeauna, greşeşti!„.
Încerc să mă ridic, însă nu îmi găsesc nici un sprijin…sunt tot acolo, jos, cu sufletul sfâşiat. Mă gândesc la toate planurile pe care mi le-am făcut şi pe care le considrem perfecte. Mă gândesc la toate obstacolele pe care mi le imaginam ieşindu-mi în cale şi peste care, de fiecare dată, treceam cu brio. Mă gândesc la oamenii care îmi spun că nu am ales să merg pe un drum bun…
”Dar de ce? De unde ştiţi voi că acesta nu este un drum bun pentru mine? Trăiţi voi în locul meu? Ştiţi voi ce este în sufletul meu? Ştiţi voi, oare, ce înseamnă, pentru mine, un drum bun pentru viitor? Poate că ceea ce este bun pentru voi, mie îmi poate face rău. La asta v-aţi gândit?” – îmi spun, în gând, dezamăgită de oamenii de lângă mine. Îmi pare că puterea mi-a mai revenit. Acum văd mai limpede situaţia: acesta este doar unul din acele obstacole la care m-am gândit şi pe care mi-am propus că le voi trece! Şi acum ce fac? Mă las influenţată de câteva vorbe? Îmi abandonez visele pentru câteva clipe de comunicare cu oameni care nu ştiu câtă putere pot avea cuvintele?
Încercând să îmi revin, îmi vorbesc, iar, în gând…”…aş fi preferat să îmi dea o palmă, decât să îşi arunce ascuţitele cuvinte asupra mea…mă simt învinsă, străpunsă de cuvinte care mi-au înjunghiat sufletul…este atât de dureros! Dar voi reuşi să îmi vindec rănile şi voi merge mai deprate…mi-am promis! Dacă nu îmi ţin nici măcar promisiunile faţă de mine, înseamnă că nu mă respect! Şi dacă nu mă respect, cum pot să am pretenţia ca oamenii din jurul meu să mă respecte?”
Vorbind cu mine, încercând să gândesc limpede, sufletul meu se descarcă, puţin câte puţin, de negativ, de urât, de vorbe care, încă, dor…sufletul meu este mai uşor acum…mă ridic, însă nu am, încă, putere să înfrunt viaţa.
Vorbele, aşa cum au venit, s-au dus…s-au dezlipit de sufletul meu, însă au rămas rănile. Sunt multe. Şi sunt adânci. Le simt încă, dar nu mai dor…s-au cicatrizat, dar au rămas urmele. Şi nu vor trece niciodată.
Deodată, mă simt obosită. Pare-se că am ales să mă ridic prea curând. Aleg să mă odihnesc, să îmi adun gândurile, să visez şi să intru în lumea mea de poveste…în lumea în care evadez, ori de câte ori simt că nu mai pot face faţă. Visez…visez cuvinte frumoase, îmbrăţişări, zâmbete, încurajări, dorinţe îndeplinite, laude venite de inimă, dar şi uimiri, dezamăgiri şi gelozii ale oamenilor care mi-au spus că nu voi reuşi. Mă trezesc, iar sufletul îmi râde…râd şi eu…”aşadar, sufletul meu tânjea după frumos, după oameni buni, după cuvinte ce mângâie…era chiar atât de greu să mi se ofere aceste daruri?„
Acum, m-am ridicat. Râd, sunt fericită, mândră şi mai încrezătoare ca oricând în propriile forţe. Râd şi îmi spun: „am mai trecut peste un obstacol! Acum, sunt cu un pas mai aproare de îndeplinirea dorinţelor! Acum, nimic nu mă mai poate opri! POT FACE ORICE!„
© Adelina Anca F.
PS - Primul meu blog a fost: https://lifeandsoulofficialpage.blogspot.com/, insa dintr-o greseala l-am pierdut. A trebuit sa refac blogul de la zero, insa nu am vrut sa pierd comentariile. Astfel incat, las, mai jos, comentariile scrise, exact asa cum au fost (le-am copiat cu metoda copy - paste):
imi place cum scrii! mi-ar face placere sa ne citim reciproc, poate ne si promovam reciproc, ne cunoastem mai bine…ce zici?
Apreciază
Eu mă gândeam să încep să meditez 5 minute în fiecare zi, poate că aşa nu mă voi necăji mereu cu aceste gânduri… Sper să funcţioneze! Dacă nu măcar îmi voi acorda 5 minute de gândit limpede şi rezolvat unele probleme!
Apreciază
Oamenii au tendinta sa te descurajeze in demersuri, asta e clar! Pana la urma indoielile lor pot fi constructive. Te pot ajuta sa vezi obstacole pe care tu, entuziast, nu le observi. Cu exceptia cazurilor cand e pura rautate, bineinteles.
Apreciază
@adnia, u siguranta ne vom citi reciproc si ne vom promova. Pentru ca imi place ca promovezi, pe blogul tau, un stil de viata sanatos! Iti voi face blogul cunoscut si pe pagina de facebook Life&Soul, pentru ca si eu vreau sa ma invat sa mananc cat mai sanatos!@Ioana, este foarte important sa gandesti limpede si sa nu te abati de la drumul tau, daca stii ca este bun pentru tine!@Spunsieu, asa este, unele indieli pot fi constructive altele, insa, nu. Din pacate, unii oameni traiesc in propriul balon de sapun, feriti de lumea reala si evident ca nu isi dau seama cum functioneaza societatea zilelor noastre.
Apreciază
M-a mişcat profund momentul "Încerc să mă ridic, însă nu îmi găsesc nici un sprijin… sunt tot acolo, jos, cu sufletul sfâşiat." şi m-am întrebat de ce uneori mă simt la fel?Dar tu eşti o optimistă şi te apreciez. Chiar te invidez un pic, dar nu în sensul rău. Ar trebui să "te citesc" mai des. Poate aşa voi ajunge şi eu intr-o zi să pot spune "POT FACE ORICE!".Mulţumesc pentru gândurile astea exprimate atât de frumos.
Apreciază
Just D, eu iti multumesc pentru comentariul tau, care mi-a inseninat ziua. Si eu eram ca si tine inainte…un fel de realista spre peimista. In prezent, sunt realista. Insa am observat ca, daca gandesc pozitiv, ma ajut, in primul rand, pe mine insami. Si nu imi face rau!
Asa ca zambeste, asculta muzica ce te face sa te simti bine, schimba-ti gandurile pesimiste cu unele optimiste, si vei vedea ca vei vedea cu alti ochi viata…
Apreciază