În primul rând, trebuie să mă iubesc şi să mă respect pe mine! Apoi, apar minunile.

 

Azi, sunt fericită! Sunt recunoascătoare pentru această zi minunată.

Sunt fericită pentru că am alături oameni frumoşi sufleteşte.

Sunt fericită şi mulţumesc pentru micile bucurii ale vietii, ce îmi dau putere şi speranţă în fiecare zi.

Azi, sunt fericită...pur şi simplu.

 

Sursa: Poza imi apartine 
©Adelina Anca F.

 

Un text cu bun simţ, despre bunele maniere

 Este frumos să vedem oameni manieraţi.

Spunem despre cineva că are maniere, atunci când acceptă să se comporte după anumite conduite impuse de societate.

Spunem despre cineva că este foarte manierat/ă, atunci când acceptă să se comporte după anumite conduite impuse în cărţi de bune maniere.

Spunem despre cineva că se poartă frumos, atunci când îşi însuşeşste anumite „practici de bună purtare”, de la un anumit curs de „Protocol şi Bune Maniere”.

Trenul vieţii

 Am învăţat să muncesc pentru ceea ce îmi doresc, am învăţat să mă laud doar cu ceea ce am realizat singură, am învăţat că viaţa te supune unor încercări cărora trebuie să le faci faţă – altfel, rişti să cazi…şi să nu te mai ridici!

Gânduri adunate din copilărie

 Care sunt cele mai frumoase amintiri pe care le ai din copilărie? Cât timp din viaţa ta acorzi acelor câteva amintiri frumoase, ludice, magice? Cât timp mai acorzi copilăriei? 

Prizonieră între gânduri cotradictorii

 Sunt prizonieră între propriile gânduri.

Sunt prizonieră între vis şi realitate; între visul de a-mi planifica viaţa după bunul meu plac, ocupându-mă mai îndeaproape de ceea ce îmi place şi între realitatea care îmi spulberă visul.

De-a lungul timpului, a trebuit să renunţ la planurile deja conturate, la visele pentru care începusem să lupt, la oameni dragi mie, care s-au transformat din „prieteni” în „amici”, apoi în „necunoscuţi”.

E simplu…

 E atât de simplu să fim spectatori! E atât de simplu să privim, din exterior, viaţa unui om, să râdem şi apoi să criticăm!

Cum am devenit fluture?

 Oare ce gândeşte o simplă omidă? Cum îşi trăieşte viaţa, cum vede lumea şi cât de nedrept i se pare, văzând cum păsările, fluturii, gâzele zboară şi ea se târăşte, zilnic, pentru a supravieţui? Îşi imagineaza omida, vreodată, că va deveni fluture? Că va putea zbura, aşa cum visează? Mai are speranţa că o minune i se poate întâmpla?