Îmi place să fiu empatică. De ce? Viaţa m-a învăţat, de multe ori, că, fără empatie, nu am putea înţelege omul sau fiinţa de lângă noi. Nu am putea vedea viaţa şi prin alţi ochi. Dar, cel mai important, fără a fi empatici, nu am putea ajuta!
Deseori mă gândesc că un om nu poate fi pe deplin fericit dacă nu ajută. Dacă nu naşte zâmbete pe chipul oamenilor sau al fiinţelor. Dacă nu aduce o rază de speranţă şi o picătură de lumină în sufletul lor. Dacă nu mângâie, cu vorbe line şi cu priviri calde.
Cred cu tărie că omul cu sufletul bun, curat, omul care ajută sufletele mai puţin norocoase decât el, omul care ascultă problemele altora, care înţelege şi care sfătuieşte atunci când ştie că poate ajuta, acel om poate face ceva ce omul care trăieşte doar pentru el, pentru averi şi pentru lux, nu poate! Omul cu sufletul bun şi curat poate să lumineze vieţile multor altor oameni!