Îmi place să fiu empatică. De ce? Viaţa m-a învăţat, de multe ori, că, fără empatie, nu am putea înţelege omul sau fiinţa de lângă noi. Nu am putea vedea viaţa şi prin alţi ochi. Dar, cel mai important, fără a fi empatici, nu am putea ajuta!
Deseori mă gândesc că un om nu poate fi pe deplin fericit dacă nu ajută. Dacă nu naşte zâmbete pe chipul oamenilor sau al fiinţelor. Dacă nu aduce o rază de speranţă şi o picătură de lumină în sufletul lor. Dacă nu mângâie, cu vorbe line şi cu priviri calde.
Cred cu tărie că omul cu sufletul bun, curat, omul care ajută sufletele mai puţin norocoase decât el, omul care ascultă problemele altora, care înţelege şi care sfătuieşte atunci când ştie că poate ajuta, acel om poate face ceva ce omul care trăieşte doar pentru el, pentru averi şi pentru lux, nu poate! Omul cu sufletul bun şi curat poate să lumineze vieţile multor altor oameni!
 |
| Sursa poza: Google Images |
Îmi place să fiu empatică. De ce? Viaţa m-a învăţat, de multe ori, că, fără empatie, nu am putea înţelege omul sau fiinţa de lângă noi. Nu am putea vedea viaţa şi prin alţi ochi. Dar, cel mai important, fără a fi empatici, nu am putea ajuta!
Deseori mă gândesc că un om nu poate fi pe deplin fericit dacă nu ajută. Dacă nu naşte zâmbete pe chipul oamenilor sau al fiinţelor. Dacă nu aduce o rază de speranţă şi o picătură de lumină în sufletul lor. Dacă nu mângâie, cu vorbe line şi cu priviri calde.
Cred cu tărie că omul cu sufletul bun, curat, omul care ajută sufletele mai puţin norocoase decât el, omul care ascultă problemele altora, care înţelege şi care sfătuieşte atunci când ştie că poate ajuta, acel om poate face ceva ce omul care trăieşte doar pentru el, pentru averi şi pentru lux, nu poate! Omul cu sufletul bun şi curat poate să lumineze vieţile multor altor oameni!
 |
| Sursa poza: Google Images |
Observ, cu tristeţe, oameni care susţin că ei nu îi vor ajuta nicicând pe cei mai puţin norocoşi decât ei şi asta mă afectează. Mă afectează pentru că nu înţeleg cum poţi trece pe lângă o fiinţă (fie ea om, animal, pasăre, plantă) care suferă, fără să faci nimic. Chiar şi mai rău, nu înţeleg cum poţi trece pe lângă cineva şi, în loc să alini, jigneşti, loveşti, râzi.
Atunci când văd astfel de oameni, îmi dau seama cât de săraci şi singuri sunt. Îmi dau seama că, oricâte bogăţii materiale ar avea un om, dacă îi lipseşte cea mai mare bogăţie – dorinţa de a ajuta – este cel mai sărac om de pe pământ!
Oamenii cu adevărt bogaţi sunt cei care ştiu să zâmbească, să dăruiască din puţinul lor, cei care sunt empatici, ascultă, înţeleg, mângâie, oferă speranţă; iar această bogăţie este singura ce nu se poate fura!
 |
| Sursa: Poza imi apartine ©Adelina Anca F. |
Ori de cate ori un copil al străzii îmi cere bani, obişnuiesc să îi cumpăr ceva de băut şi de mâncat.
Nu mă uit urât la el, ÎI ZÂMBESC!
Nu îl ignor, ÎL AJUT!
Nu îi arăt răutate, ÎI ARĂT IUBIRE!
Nu fug de el, STAU DE VORBĂ CU EL!
Obişnuiesc să ajut, în primul rând, copiii şi bătrânii, apoi, dacă pot, şi pe alţii. Data viitoare când ţi se cere ajutorul, nu întoarce spatele nimănui.
Nu ai de unde să ştii ce poveste se ascunde în spatele acelui om!
Nu ai de unde să ştii dacă tu te-ai fi descurcat mai bine, în locul lui.
AJUTĂ, nu ignora!
IUBEŞTE, nu arăta nepăsare!
Crezi ca poţi face acest lucru?
Te invit ca, data viitoare când observi că cineva are nevoie de ajutor, să nu mai treci pe lângă omul respectiv ca şi când nu l-ai vedea (sau, mai rău, să îl şi judeci), ci să îl AJUŢI!
 |
| Sursa poza: Google Images |
© Adelina Anca F.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu