Joi, 15 mai:
De câte ori nu ai simţit nevoia să găseşti o reţetă pentru fericire? În cazul meu, recunosc că am căutat de multe ori fericirea undeva, înauntrul meu…am căutat-o atunci când mi-a fost cel mai greu, însă…nu am găsit-o! Fericirea a revenit, în viaţa mea, atunci când mă aşteptam mai puţin, iar viaţa m-a surprins plăcut şi mi-a demonstrat că nimic nu este întâmplător!
Ca să fii fericit/ă, împacă-te cu trecutul tău şi cu prezentul tău. Acceptă-ţi prezentul si acceptă-te pe tine. Fericirea va veni, atunci când vei înceta să o mai cauţi. Răspunsurile vor veni atunci când vei face pace cu tine!
Fericirea, în fond, înseamnă…
„Porţii egale, dar dese de râs, alternate cu scurte plimbări de relaxare, fără un scop anume. Vizite scurte şi neanunţate la prieteni şi familie. Fă lucruri care îţi fac bine, atunci când simţi că ai mare nevoie de ele. Doze crescute de optimism, cu precădere în situaţii de stres.„
„Porţii egale, dar dese de râs, alternate cu scurte plimbări de relaxare, fără un scop anume. Vizite scurte şi neanunţate la prieteni şi familie. Fă lucruri care îţi fac bine, atunci când simţi că ai mare nevoie de ele. Doze crescute de optimism, cu precădere în situaţii de stres.„
Vineri, 16 mai:
Îmi plac mult cănile colorate şi frumos decorate. Îmi place să îmi încep ziua bând cafeaua din ele, sau doar privindu-le. Îmi înseninează clipele…
Am învăţat că este important să ne facem astfel de mici plăceri, mai ales în momentele în care fericirea noatră este umbrită.
Sâmbătă, 17 mai:
Aşa m-am răsfăţat azi. După o sătptămână extrem de grea pentru mine, am reuşit să găsesc puterea de a mă ridica şi de a mă răsfăţa…pentru că merit!
Dacă alţii nu merită să fie fericiţi lângă mine, eu merit să fiu fericită lângă mine! 
Duminică, 18 mai:
Azi, familia a avut grijă să mă scoată din casă, pentru a ma iuita de probleme. Deşi iniţial nu am vrut să ies, iată că mi-a făcut foarte bine o aşa plimbare.
După mult itmp, am ridicat privirea din pământ, mi-am şters lacrimile şi am privit cerul…l-am admirat! Era atât de furmos, pentru că norii îmi păreau a fi pictaţi pe planşa albastră şi nemărginită a cerului….minunat!
Mi-am cumpărat şi o pereche de cercei pe care mi-i doream de mult…:)
Luni, 19 mai:
Ziua mi-a fost înfrumuseţată de acest minunat articol despre blogul meu.
Mulţumesc din suflet, eBloguri!!!
Articolul poate fi găsit aici:
http://ebloguri.ro/2014/05/19/life-soul
Articolul poate fi găsit aici:
http://ebloguri.ro/2014/05/19/life-soul
Marţi, 20 mai:
În momentele grele, omul îşi poate da seama cine îi e prieten şi cine nu. Îşi dă seama cât este de iubit/ă. Cât este de apreciat/ă. Zilele astea, am realizat că am prieteni minunaţi, prieteni ce îmi sunt alături nu doar când îmi este bine, ci mai ales atunci când trec prin momente grele. Prieteni care îşi fac griji pentru mine, care mă sfătuiesc, care mă scot din casă pentru a mă face să râd.
Vă mulţumesc pentru că îmi arătaţi, zi de zi, că nu sunt singură!
Da, am pierdut un om drag, dar am realizat că am, lângă mine, mult mai mulţi oameni dragi!
Miercuri, 21 mai:
Miercuri…a fost ziua în care am realizat că „iubirea nu oferă garanţii, că ea devine uneori amărăciune, că fiecare fluture din stomac îşi ia zborul şi că oricât de mult am iubi şi oricât de mult ne-am dărui, oamenii ne pot abandona ca şi cum nu am însemnat nimic pentru ei.” (Irina Binder)
O parte din trecutul meu s-a dus şi…acolo a rămas! Uneori, mă mai întorc în trecut, însă am grijă să nu rămân mult timp acolo. Îmi repet că trebuie să uit, trebuie să trec peste amintiri şi trebuie să las destinul să îşi facă treaba, aşa cum a plănuit pentru mine. El ştie mai bine decât mine de ce s-a întâmplat ceea ce s-a întâmplat.
Am învăţat că trebuie să mă feresc de oamenii care se închid în ei. De oamenii care nu comunică, de oamenii care nu îi spun persoanei dragi ce îi doare. Niciodată nu voi şti ce se ascunde în astfel de oameni…niciodată nu voi şti care va fi următorul lor pas. Însă ei vor şti. Şi vor şti şi care va fi următorul meu pas, pentru că îmi dau sufletul pe tavă, atunci când iubesc. Mă dau cu totul. Nu mă ascund.
Am învăţat că viaţa este ca un joc de şah. Cel mai puternic câştigă şi merge mai departe, cu zâmbetul pe buze. Cel mai slab iubeşte. Investeşte sentimente. Temeri. Suflet. Încredere. Şi pierde.
Însă, mai presus de toate, am învăţat că…cine râde la urmă, râde mai bine şi cine sufleră la urmă, suferă mai mult!
 |
| Sursa poze: Google Images. Colajul l-am facut eu. |
Adelina Anca F.
PS - Primul meu blog a fost: https://lifeandsoulofficialpage.blogspot.com/, insa dintr-o greseala l-am pierdut. A trebuit sa refac blogul de la zero, insa nu am vrut sa pierd comentariile. Astfel incat, las, mai jos, comentariile scrise, exact asa cum au fost (le-am copiat cu metoda copy - paste):
Hristos s-a Inaltat !
Apreciază
Adevarat s-a inaltat!
Apreciază