Joi, 1 mai:
O zi cu dublă sărbătoare: ziua muncii şi ziua unei prietene. Ziua unei prietene care a fost cu câteva zile înainte, dar pe care noi, prietenii ei, am sărbătorit-o în această zi. Am mers, aşadar, într-un local şi am găsit, pe masă, aceste frumoase aranjamente. Mi-au plăcut enorm, mai ales gărgăriţele şi fluturii! Recunosc că am vrut (şi chiar am făcut) să iau o crenguţă cu un fluture (aşa, ca să o păstrez ca amintire), dar sărbătorita a dus crenguţa înapoi în local…mai bine nu îi spuneam că am luat-o! :)) În lipsa crenguţei, am ales să editez, puţin, poza, scoţând, în partea dreaptă (pe fundal negru), în evidenţă fluturaşii şi gărgăriţele…măcar cu atât m-am ales şi eu! Şi totuşi…vroiam acea crenguţă (o voi lua de ziua mea, dar să nu mai spuneţi nimănui)! 
:))
Vineri, 2 mai:
Atunci când sunt la serviciu şi îmi piere cheful de muncă, mai recâştig puţin optimism, uitându-mă pe fereastră. Iată cât de frumos se vede natura de la serviciu…minunat!
De fapt, dincolo de această fereastră este curtea interioară a clădirii în care avem birourile şi, atunci când îmi iau pauză, merg în această curte, în foişor. Este minunat să mă trezesc, dintr-o dată, în altă lume şi să mă pot debarasa, pentru câteva clipe, de „nebunia” de la birou. 
Sâmbătă, 3 mai:
Pentru că îmi place enorm să merg in Herăstrău şi să admir lacul şi pentru că sâmbătă a fost o zi călduroasă şi frumoasă, m-am plimbat cu vaporaşul. Această plimbare a avut ca destinaţie…FERICIREA,frumosul şi optimismul! Bine]nţeles că m-am plimbat cu logodnicul meu, pentru că, în aşa frumoasă zi, nu puteam decât să stau alături de persoana dragă sufletului meu!
Duminică, 4 mai:
Ador ploaia! O ador pentru tot ceea ce îmi oferă: pentru melancolie, frumos, pentru muzică. Ah, cât de frumos este să ascult muzica ploii…cântecul stropilor ce picură pământul, melodia cerului ce tună şi fulgeră…şi îşi plânge amintirile pe pământ. Doar aşa, cred eu, cerul poate atuinge pământul – cu lacrimile lui. Doar aşa îl poate mângâia sau îl poate certa…cu lacrimi. Lacrimi de fericire sau de tristeţe. În această zi, am simţit că aceste lacrimi au fost de fericire. Cerul picura stropi de fericire peste pământ şi peste fiecare suflet.
Pentru că duminică a plouat, nu m-am putut abţine şi am ieşit la o plimbare, mână-n mână cu…lacrimile cerului. Am avut ocazia să văd cum, după ploaie, a ieşit soarele şi a apărut curcubeul. Superb! ღ
Luni, 5 mai:
Plimbându-mă printr-un magazin, am văzut această frumoasă pungă de cadouri (da, e o punga e cadouri! :D).
Pentru că era destul de scumpă şi nu avea rost să o cumpar, i-am spus logodnicului meu că i-aş face o poză, însă îmi e frică să nu îmi spună vreun angajat ceva. Fără să ştiu, el i-a făcut poză şi…iată, acum mă pot bucura de cei doi prieteni scumpi şi haioşi!
Marţi, 6 mai:
Iată ce face plictiseala din om! :))
Dacă tot nu aveam ce face (şi nici pe cine bate la cap), am decis să îmi fac o nouă prietenă…pe care să o bat la cap! :))
Şi azi, săraca, stă pe birou şi se uită cam ciudat la mine…oare de ce?!
Miercuri, 7 mai:
Azi, am ales să fac un om fericit. Un om fericit, o fericire…de fapt, o dublă fericire! Pentru că, atunci când faci un alt suflet fericit, te faci, de fapt, fericit/ă pe tine!
Azi, am ales să dăruiesc clipe dulci oamenilor cărora viaţa le-a dăruit clipe amare!
Micul cadou a ajuns la primul om al străzii pe care l-am întâlnit. Şi nu…nu vreau să mă laud! Vreau doar să vă dau idei despre cum puteţi ajuta oamenii ce trăiesc pe stradă…şi animalele ce au aceeaşi soartă!
Am scris, despre acest cadou, un articol…articol pe care vă invit, cu drag, să îl citiţi. Sper, cu această ultimă zi din săptămână, să schimb oamenii şi să îi îndemn să ajute sufletele mai puţin norocoase! Suntem suflete ca să ajutăm suflete…aşa cum am scris şi în alt articol: suntem suflete îndatorate altor suflete!
Adelina Anca F.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu