Dacă viaţa s-ar putea cumpăra, mi-aş dori o felie de viaţă adevărată. Acea viaţă la care mulţi dintre noi am renunţat prea uşor. Acea viaţă ce, parcă, am uitat că o avem, am uitat că am primit-o, în dar, de la misteriosul Univers!
Câteodată privesc lumea, oamenii, întâmplările, aud vorbe şi mă întreb…de ce există din ce în ce mai mulţi oameni care au uitat să trăiască? Văd, în jurul meu, corpuri…doar corpuri goale, care aleargă, zilnic, după bani, după faimă, după putere…din păcate, observ din ce în ce mai des cum oamenii îşi folosesc puterea pentru a deforma, pentru a chinui, pentru a obţine ceea ce îşi doresc…zilnic, observ cum dragostea de putere înlocuieşte iubirea adevărată, pură, izvorâtă dintr-un suflet nobil…consider că dragostea de putere este cel mai de temut duşman al omului; pentru unii, puterea reprezintă fericirea supremă, pentru care ar face orice, ar lupta oricât, oricând şi cu oricine!
Viaţa ne-a fost dăruită pentru a o trăi aşa cum sufletul ne cere…viaţa ne dă şanşa ca, o dată cu răsăritul soarelui, să o luăm de la capăt, cu gânduri noi, cu mai multă bucurie, mai mult chef de a trăi, cu dorinţa ca în noua zi să facem măcar o faptă bună. Tot viaţa este cea care, o dată cu apusul soarelui, ne dă şansa să retrăim momente din ziua ce tocmai a trecut, ne dă şasna să ne promitem că „mâine” vom fi mai buni, mai iertători, mai înţelegători, ne dă şansa să cugetăm la deciziile luate şi la lecţiile predate de către ea.
În fiecare zi, ar trebui să ne dăm o nouă şansă. O şansă de a fi OAMENI, da e fi mai buni decât „ieri”, de a trăi mai frumos, de a fi mai vii, mai fericiţi, mai joviali.
Văzând tot mai mulţi oameni pentru care viaţa nu este decât o unealtă pentru faimă, bogăţie şi putere, mă întreb de ce nu există un magazin al vieţii…un magazin din care fiecare om ce a uitat să trăiască, să zâmbească, să iubească, să ajute, să aline, să îşi poată cumpăra o felie de viaţă.
Orice om care intră în magazinul vieţii, va primi un zâmbet, o îmbrăţişare, un compliment, o strângere de mână.
 |
| Sursa poza: Google Images. Textul l-am adaugat eu. |
Apoi, cu toate aceste daruri ce au menirea de a încălzi orice suflet, omul poate începe turul magazinului, intrând în raionul „descarcă-ţi sufletul„, unde va fi primit de către un alt om ce îi va oferi un umăr pe coare să poată plânge, o vorbă mângâietoare, un alint, două urechi ce îl vor asculta cu atenţie, grijă, sfaturi şi afecţiune.
Cu sufletul descărcat de greutăţi, de cuvinte nespuse şi de lacrimi uscate, omul poate merge la raionul „pamsamente pentru suflet„, unde va primi un ceai aromat şi cald, un fotoliu comod, o pătură pufoasă, muzică clasică, lumânări parfumate, un animal ce îi va alina durerea şi o carte ce îl va transpune într-un alt loc, într-o altă viaţă…o viaţă trăită frumos, un loc cu oameni vii, drăgăstoşi, atenţi unii la alţii, comunicativi, veseli şi gata oricând să ajute.
Cu sufletul descărcat de griji si cu rănile acoperite, omul se poate îndrepta către raionul „lecţii predate de viaţă„, unde va găsi, permanent, spijin de la acei oameni care au înţeles ce înseamnă să trăieşti furmos, sa fii viu cu adevărat, să accepţi viaţa şi să îi mulţumeşti atât pentru clipere frumoase, cât şi pentru clipele mai puţin frumoase. Aici, omul are prilejul de a învăţa şi de a înţelege că viaţa i-a oferit şi grutăţi, pentru a-i da o lecţie, pentru a-l ajuta să treacă la un nivel superior de înţelegere.
Cu sufletul descărcat de griji, cu rănile acoperite şi cu o nouă lecţie învăţată despre propriai-i viaţă, omul îşi poate continua călătoria în magazinul vieţii: urmează raionul „timp petrecut cu tine„, unde omul va avea prilejul de a petrece timp de calitate cu el însuşi, într-o grădină. Fără aparate electronice, fără alţi oameni sau animale…doar el, cu florile, copacii, cu cerul, cu cântecul păsărilor, cu vantul…doar el şi natura…acum, omul poate cugeta, se poate plimba, poate vorbi, poate râde cu şi de el, poate merge mână în mână cu…el însuşi! Acum, omul are ocazia de a se cunoaşte mai bine, de a se gândi la viaţa lui, la greşeli, la dorinţe…
Cu sufletul descărcat de griji, cu rănile acoperite, cu o nouă lecţie învăţată şi cu timpul petrecut cu el însuşi, omul se poate îndrepta către raionul „socializare„, unde va cunoaşte oameni asemeni lui…oameni care au trecut prin încercările vieţii, oameni care au greşit şi cărora li s-a greşit, care au învăţat şi au explicat, care au lovit şi au fost loviţi, care au plâns şi au râs…oameni care au trăit şi au uitat cum să trăiască…oameni care s-au hotărât să vină la magazinul vieţii şi să reînveţe cum să trăiască…oameni care au trecut prin toate raionele, oameni care şi-au descărcat sufletul, şi-au acoperit rănile, au învăţat lecţii despre viaţă, au petrecut timp cu ei înşişi, au cugetat…oameni care, acum, sunt pregătiţi să cunoască alţi oameni, să înceapă noi prietenii, prietenii bazate pe respect, corectitudine, ajutor, zâmbete, ascultare, îmbrăţisări…
Cu sufletul descărcat de griji, cu rănile acoperite, cu o nouă lecţie învăţată, cu timpul petrecut cu el însuşi şi cu noi prieteni, omul poate pleca de la magazinul vieţii cu…o felie de viaţă! O felie de viaţă ce a primit-o, bucată cu bucată, din fiecare raion prin care a trecut. O felie de viaţă ce îl va ajuta să vadă, de acum, viaţa cu alţi ochi…cu ochii unui om ce trăieşte cu adevărat! Cu ochii unui om viu, fericit, prietenos, îngăduitor, comunicativ…cu ochii unui om ce a înţeles că, în viaţă, clipele grele sunt la fel de importante şi la fel de frumoase ca şi clipele ce ne sunt, de la început, pe plac…
© Adelina Anca F.
PS - Primul meu blog a fost: https://lifeandsoulofficialpage.blogspot.com/, insa dintr-o greseala l-am pierdut. A trebuit sa refac blogul de la zero, insa nu am vrut sa pierd comentariile. Astfel incat, las, mai jos, comentariile scrise, exact asa cum au fost (le-am copiat cu metoda copy - paste):
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Apreciază
Din gandirea hutulilor: (http://ro.wikipedia.org/wiki/Huțul)Discutie intre tata si fiu: "Timpurile sunt grele si nesigure. Daca nu stii sa fii barbat si sa strunesti cate le ai sub mana, le pierzi. Averea tie ti-o las, ca asa e mersul lumii. Tu o sa te insori, o sa ai copii. Si ar trebui, la randul tau, sa le lasi mostenire buna. Nu-i vorba, de trait poti trai si cu mai putin decat avem noi. dar asa traiesti ca un vierme pe care nu-l baga nimeni in seama. Asa e lumea asta, ticaloasa si numai cei avuti stau in fata. Pentru oameni nu are valoare harnicia, nici intelepciunea. Cei mai multi numai dupa bani se uita. Daca ai bani esti cineva, daca nu-i ai, esti nimeni, oricat de gospodar ai fi. Asculta-ma, ca sunt umblat prin lume si am vazut atatea! Legea banului e cea mai iubita printre oameni. Si iar tacu batranul, in vreme ce rotile carutei depanau drumul ca un ghem nevazut. Uneori lumea cu oamenii ei il inspaimantau. Parca nu o mai intelegea, parca nu mai era a lui, ci era o lume straina, rea la radacina si primejdioasa ca smarcurile ce inghit vitele ratacite. Crezuse pana nu demult ca banii ii feresc pe oameni de multe primejdii, iar acum vedea altceva. Vedea ca sclipirile lor aduna primejdiile, le hraneste, le face mai mari, scarboase ca niste capuse doldora de sange, strivite uneori in mizeria clisoasa de copitele oilor. Pe cat de rotunzi sunt banii, pe atat de destramate si flendurite sunt sufletele celor ce si-i doresc mai presus de orice altceva. Sclipirea aurului nu face altceva decat sa ascunda murdaria cugetelor. Lumina mincinoasa a monezilor adunate laolalta orbeste si mintile cele mai ascutite, inseala si duce in ratacire sufletele cele mai curate. Murdareste. Cu ce este mai bun cel ce munceste toata viata de dragul banului, decat cel care il fura? Pana la urma si munca si hotia se duc spre acelasi tel pagan: iubirea de aur. Cel ce munceste isi vinde viata, cel ce fura isi vinde sufletul." – Casian Balabasciuc – "Stranii povestiri hutule", Editura CIBELA MOLDOVITA, 2006, pag 144-145.Este frumos visul tau privind "Magazinul Vietii" dar ce se va intampla cu cei ce vor iesi din acest magazin schimbati sufleteste si vor fi intampinati de cei ce alearga dupa avere? Pentru ca acest magazin sa realizeze o schimbare trebuie ca fiecare vizitator sa incerce sa arate viata sa de dupa vizitarea magazinului si semenilor sai. Sa incerce sa le explice ca numai prin comuniunea cu natura vom afla chintesenta bunastarii sufletesti.Permite-mi sa raman sceptic pentru ca in orice forma de democratie "majoritatea supune minoritatea" si cum la ora actuala la nivel global avem aproximativ 85-90% materialisti este mai mult decat clar ce soarta ne asteapta.Singura solutie pentru a aduce o schimbare, in bine, la nivel global ar fi ca toti oamenii sa viziteze acest magazin in acelasi timp si tuturor sa li se deschida ochii in momentul in care pasesc in magazin…
Apreciază
vai, cata dreptate ar face lumii articolul asta! zau ca ar trebui lipit pe frigiderele si oglinzile multor omuleti, sau difuzat in locuri publice, dimineata…
Apreciază
Apreciază
cu mare placere
Apreciază
Un articol sensibil, intaritor ratacirilor din noi. Felicitari!
Apreciază
Multumesc, Mirela! Te imbratisez cu drag!
Apreciază