Cartea "Furtună de Emoţii – Poveşti ce Ating Sufletul", este cartea mea de debut. Scriu cu drag, colecţionez gânduri adunate din viaţă şi le transform în texte pentru sufletul oamenilor. Îmi doresc să aduc, prin gândurile mele, povești cu tâlc. Iubire. Aripi de visare.
Pe 29 aprilie este Ziua Internaţională a Solidarităţii între Generaţii. Aşa a început campania Visele Bătrânilor (https://www.facebook.com/viselebatranilor), campanie ce mi se pare a fi interesantă dar, pentru mine, destul de greu de dus.
 |
| Sursă poză: https://www.facebook.com/viselebatranilor |
Am învăţat, pe proria-mi piele, că cel mai mare duşman al meu de-a lungul timpului, am fost chiar…EU!
Duminică, 29 martie 2015, a fost ultima zi din festivalul de spiritualitate şi terapii complementare, „A Noua Dimensiune”. A fost o zi minunată, în care mi-am completat cunoştinţele primite cu doar o zi în urmă.
emoticon he
Sâmbătă, 28 martie 2015, am participat la „A Noua Dimensiune” – festival de spiritualitate si terapii complementare. A fost prima participare la un astfel de eveniment dar, în mod cert, nu va fi şi ultima! M-am hotărât ca, începând cu acest an, să particip la cât mai multe evnimente de spiritualitate/ dezvoltare personală. Pentru că sufletul îmi cere. Pentru că vreau să îmi deschid ochii şi să înţeleg ceea ce se întâmplă, de fapt, cu mine!
Sursă poză: arhivă proprie
De Dragobete, pe 24 februarie 2015, Oana Stoianovici ne-a făcut cea mai frumoasă surpriză! Noi, femeile de pretutindeni, am putut viziona webinarul „O oră de feminitate” în care Oana ne-a învăţat cum să ne regăsim pacea interioară, reconectându-ne cu noi însene. Ne-a învăţat ce înseamnă „feminitate” şi „femeie”, ne-a arătat cum putem…dansa cu bărbaţii din viaţa noastră şi ne-a explicat cum putem accesa iubirea.
 |
| Sursă poză: arhivă proprie |
Nici nu ştiu când a zburat timpul! Parcă mai ieri era 1 martie şi mă înscriam la Spring SuperBlog! Aveam speranţe, idei, răbdare. Însă mai aveam ceva: o maaaaare lipsă de timp! Colac peste pupăză, mai aveam şi o mare nesiguranţă. Nu ştiam dacă vreau, sau nu, să particip. Nu ştiam dacă, de data aceasta, voi face faţă termenelor limită. Am hotărât să încerc, fie ce-o fi! Iată că, inevitabil, au venit şi punctele de penalizare peste punctajul ce putea fi destul de bun. „Să-mi fie învăţătură de minte!” – mi-am spus şi am mers mai departe…
 |
| Poză editată de mine. |
Ştii, câteodată simt nevoia să privesc, cu atenţie, în sufletul meu. Să îl întreb ce mai face. De multe ori, atunci când privirile sapă din ce în ce mai mult, găsesc praf…mult, mult, mult praf! Găsesc urme de noroi. Cuvinte aruncate, peste tot. Cuvinte care, deşi nu ar fi trebuit să mai fie în sufletul meu, încă sunt. Vorbesc de acele cuvinte care, cândva, mi-au fost spuse şi m-au durut. Atât de mult încât am refuzat să cred că mai sunt acolo. Am trecut, pur şi simplu, mai departe, crezând că, în sufletul meu, se va face curăţenie…de la sine. Dar nu a fost aşa!
 |
| Sursă poză: google Images |
