DE AICI POTI COMANDA CARTEA "FURTUNA DE EMOTII"

DE AICI POTI COMANDA CARTEA "FURTUNA DE EMOTII" - In curand! :)
Se afișează postările cu eticheta TEATRU. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta TEATRU. Afișați toate postările

joi, 22 mai 2014

Dor de frumos. De oameni. De scenă.

 Azi, îmi este dor...dor de frumos! După multe zile în care m-am închis în mine, după zile în care gândurile mi s-au luptat, înverşunate, contradictorii, reci, după zile în care fiecare gând contradictoiu vroia să câştige bătălia, mi s-a făcut, brusc, dor...dor de oameni. De viaţă. De scenarii. De aplauze. De admiraţie. 


Îmi este dor să fiu doar un simplu spectator...spectator nu al propriei vieţi, ci al vieţii ce se naşte acolo, pe scena teatrului. Ştii, pentru mine scena teatrului este sacră. Este magică. Doar pe acea scenă, viaţa se pliază după voia personajelor, după voia oamenilor, nu oamenii se pliază după voia vieţii! Doar pe acea scenă, viaţa joacă aşa cum vor actorii, iar actorii ştiu care va fi următorul pas. Este magic. Este frumos. Este, cred, un vis pe care fiecare om îl are...o dorinţă ascunsă. 

Îmi place să merg la teatru. Legătura mea cu teatrul s-a înfiripat încă din copilărie. Atunci, de mult, copilă fiind, îmi plăcea să îmi joc viaţa...după propriul scenariu! Şi jucam...în faţa jucăriilor, în camera mea. Eu jucam, eu mă aplaudam, eu repetam scena până când era aşa cum vroiam. Tindeam spre perfecţiune. Repetam de zeci de ori, dacă nu îmi plăcea. Mi-a plăcut actoria, deşi nu am ales acest drum. Prefer să merg la teatru ca simplu spectator. Prefer ca, atunci când merg la teatru, să uit de probleme, de greutăţi, de oameni ce mi-au făcut rău. Prefer, pur şi simplu, să fiu una cu povestea de viaţă ce se clădeşte, chiar sub ochii mei!

Ce sunt, în fond, actorii? Sunt oameni, oameni ca şi noi. Sunt oameni care trebuie să aibă puterea de a se reinventa pentru fiecare rol nou...sunt oameni ce trebuie să îşi pună masca noului personaj ce îl joacă. Sunt oameni care, cred eu, cunosc cel mai bine oamenii. Pentru că ei trebuie să fie empatici. Trebuie să îşi înţeleagă fiecare rol, fiecare personaj.

www.masca.ro/teatru/


Masca. Este numele perfect pentru un teatru. Un teatru cu vechime, un teatru îndrăgit. De 24 de ani, Teatrul Masca ne este alături, ne înseninează zilele cu piese de teatru jucate impecabil, ne dă, prin viaţa ce se joacă pe scenă, lecţii valoroase de viaţă. 

Cu ocazia aniversării a 24 de ani frumoşi, Teatrul Masca ne pregăteşte, în perioada, 23 - 25 mai, un eveniment prin care va readuce frumosul în viaţa noastră! 
Putem vedea, în aceste zile, spectacole ca "Intrusa", "Actorul", "Romeo şi Julieta", "Cafeneaua", "Parcul", "Gemenii". 
În aceste zile vor fi şi Workshop-uri foarte interesante, ca, de exemplu, "Workshop – make-up tearal", "Improvizaţia ca joc, exerciţiu, spectacol", sau "Jocuri".
Preţurile nu sunt mari şi, pentru că Teatrul Masca vrea să ne facă, de ziua lui, cadouri, specacolele susţinute în amfiteatru vor fi gratuite (în limita locurilor).   

Pentru mai multe detalii despre acest frumos eveniment, vă rog să intraţi aici:

Eu voi fi acolo...voi?

www.masca.ro/teatru/


© Adelina Anca F. 

duminică, 16 martie 2014

Cultură, oameni, emoţii - într-un cuvânt, TEATRU!

Ori de câte ori merg la teatru, îmi place să mă bucur de fiecare moment. Îmi place să râd şi să plâng o dată cu actorii, îmi place să mă imaginez ca făcând parte din acea poveste, dar cel mai mult îmi ajung la suflet aplauzele de final, aplauze încărcate cu emoţii, cu fericire, cu energie, cu pasiune, cu veneraţie pentru actori. 

Îmi amintesc că, atunci când eram micuţă, adoram să îmi imaginez diverse scenarii, pe care  le puneam "în scenă" - scena fiind camera mea. Spectatorii erau păpuşile, pentru care realizam bilete de intrare în micuţul meu "teatru". Actorii...deşi eu gândeam scenariul pentru doi actori, în "teatrul" meu jucam doar eu; eu, pentru două personaje. Şi îmi plăcea enorm! Îmi aduc aminte că repetam până când scena ieşea aşa cum îmi doream. La sfârştul fiecărei piese de teatru, îmi doream ca păpuşile să mă aplaude, îmi doream să fac reverenţe şi să primesc flori, felicitări şi aplauze zgomotoase...însă, de fiecare dată, ajungeam să mă aplaud doar eu. Acest joc al teatrului l-am jucat ani de zile, atunci când învăţam în şcoala generală...

CELE MAI CITITE POSTARI: