În sufletul meu se nasc dorinţe…se nas, cresc, copilăresc şi se maturizează. Aşteaptă, răbdătoare, să înflorească, să împlinească dorinţa sufletului meu şi, exact ca noi, oamenii, dorinţele mele aşteaptă să „se realizeze”. Reuşesc să îmi transform unele dorinţe în realitate, însă altele, pe cele mai multe, le las acolo, în sufletul meu, sperând că, într-o zi, voi reuşi să le readuc libertatea…voi reuşi să le transform, şi pe ele, în realitate!
 |
| Sursa poza: Google Images |
Am observat că dorinţele deja mature, însă nerealizate, îmbătrânesc…şi, pe măsură ce îmbătrânesc, devin tot mai doritoate să ajungă, şi ele, realitate…multe astfel de dorinţe au ajuns să ardă în sufletul meu…ard, până ce unele se sting, dispărând în mormântul sufletului meu – acel loc unde dorinţele stinse îşi lasă o ultimă văpaie de speranţă…speranţa că le voi reînvia şi le voi reda libertarea de a deveni realitate…
Încă sper că dorinţele ce ard, de ani de zile, în mine, vor deveni realitate. Cred în puterea dorinţelor şi cred în magia destinului! Viaţa mi-a demonstrat, de nenumărate ori, că nu exista coincidenţe…că destinul îşi lasă amprenta asupra vieţii mele aşa cum vrea el şi atunci când vrea el…am înţeles că destinul ştie, uneori mai bine decât mine, că un anumit drum pe care am pornit nu este bun şi, o clipă mai târziu, mă trezesc aruncată pe un drum cu totul necunoscut, chiar de câtre el…de câtre destin!
Îmi trăiesc viaţa încercând să culeg, în prezent, fructele a ceea ce am sădit în trecut, încercând să îmi influenţez viitorul, în aşa fel încât să transform dorinţele în realitate, încercând să presar, pe drumul vieţii mele, gânduri pozitive, dorinţe realizabile, amintiri frumoase.
Mi-aş dori…
Mi-aş dori să îmi îndeplinesc cele mai frumoase şi mai arzătoare dorinţe…pentru că dorinţele neîndeplinite, ard în sufletul meu…şi doare…
Sursa poza: Google Images
Mi-aş dori…
Mi-aş dori să schimb, măcar pentru o zi, maturitatea cu copilăria. Mi-aş dori să mai am acea libertate pe care, când eram copilă, o detestam, crezând ca adulţii sunt liberi si fericiţi!
Mi-aş dori să schimb, măcar pentru o zi, oraşul gri şi aglomerat cu un simplu sat…un sat plin cu verdeaţă, flori, animale libere, copii cu adevărat fericiţi, oameni simplii si frumoşi tocmai prin simplitatea lor.
Mi-aş dori să scimb străzile murdare, uneori pline de gunoaie, cu câmpii colorate, flori înmiresmate, iarbă verde, groasă, ce mă îndeamnă să mă odihnesc în braţele-i binefăcătoare.
Mi-aş dori să înlocuiesc orele de serviciu cu ore de ajutor pentru copii şi oameni cu dificultăţi. Aceşti oameni au nevoie de ajutor şi susţinere morală, au nevoie de prieteni pozitivi, iubitori, au nevoie de o mângâiere, de sfaturi, de speranţe…
Mi-aş dori să petrec mai mult timp cu oamenii dragi, mi-aş dori să vorbim prin priviri, să zâmbim, să ne îmbrăţisăm, să învăţăm că fiecare clipă trăită poate deveni o amintire de nepreţuit.
Mi-aş dori ca toţi oamenii să îşi facă timp şi pentru micile bucurii ale vieţii; a observa cum o floare se deschide, cum privirea unui animal îţi cere ajutrul, cum copiii se bucură din nimic, cum ploaia îţi şterge problemele, cum soarele îţi mângâie rănile, cum muzica îţi pansează sufletul, cum o pasăre se bucură pentru că i-ai dat puţină apă şi câteva firimituri de pâine…Bucurii mici, dar atât de importante pentru suflet! Bucurii ce pot face diferenţa dintre un simplu om şi un suflet minunat!
Mi-aş dori ca oamenii să treacă peste etichete şi peste rasism…nu e vina nimănui că s-a născut…din contră: a te naşte, e o minune! Fiecare om este liber, este minunat, este magic, este un suflet al universului!
Mi-aş dori să pot vorbi cu pomii şi cu florile…deseori mă gândesc că sunt vii, sunt suflete, ca şi noi! Deseori mă întreb ce poveşti ar putea spune pomii ce au sute de ani etate!
Mi-aş dori să descopăr magia ce susţine toată lumea, pentru ca noi să putem trăi. Îmi place să cred că, printre noi, există magie…magie albă, magie neagră, magie…
Mi-aş dori, ca în unele momnente, să pot opri timupul…au fost clipe frumoase, mirifice, magice, însă mult prea scurte…clipe ce mi-ar fi plăcut să le opresc şi să le trăiesc mult mai intens!
Sursa poza: Google Images
Mi-aş dori ca oamenii dragi sufletului meu să nu mai pelce niciodată…momentele în care rămân singură, îmi sunt triste şi amare. Mă consolează, însă, gândul că, atunci când voi revedea fiecare suflet drag, voi trăi o bucurie de neimaginat şi mă voi bucura de fiecare clipă ce va trece…
Mi-aş dori să pot citi sufletele oamenilor…atunci când cunosc un om, mi-aş dori să nu îi ofer încredere, prietenie sau iubire necondiţionată, până ce nu îi cunosc sufletul. Aşa, nu aş mai putea fi rănită de către oameni care se ascund după măşti ce ascund răutate, mânie, invidie, gelozie…
Mi-aş dori să fiu doctorul sufletului meu, ca atunci când cineva mi-l răneşte, eu să îl pot vindeca, fără a mai rămâne nici o urmă din acea rană…
Mi-aş dori să pot uita momentele grele, ce au lăsat cicatrici în sufletul meu…
Mi-aş dori să îmi pot înţelege deciziile sufletului meu, să pot preveni neînţelegerile dintre inimă şi gândire, să pot alege mai repede, atunci când, pe frontul sufletului meu, se dă o luptă între prorpriile păreri contradictorii.
Mi-aş dori să pot spune că mă cunosc cu adevărat…
Mi-aş dori să îmi pot îndeplini toate aceste dorinţe…
Mi-aş dori ca povestea dorinţelor mele să aibă un final fericit, în care fiecare dorinţă născută în sufletul meu să îşi găsească libertatea şi să îi redea zâmbetul sufletului…
Mi-aş dori…
© Adelina Anca F.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu