Degețica - un suflet mic - dar puternic - din inima României

Copiii sunt minunea ce ne înseninează zilele! Fiecare om își dorește copii sau, măcar, vrea să se simtă util pentru orice viață. Chiar dacă nu ai copii, încerci să ajuți. Animale, păsări, oameni, alți copii. Unii oameni își doresc copii atât de mult încât, atunci când micul înger vine în lumea lor, proaspății părinți sunt, uneori, șocați.

Dragul meu timp...

 Dragul meu timp... 

Te rog, nu mai fugi de mine. Ia-mă de mână și hai să dansăm, în pași de vals. Privește-mă. Iubește-mă. Șoptește-mi, la ureche, cum îmi dăruiești clipe de neuitat. Mai știi ziua în care am plecat în Anglia? Eram o cu totul altă persoană. Mereu pe fugă. Nemulțumită. Stresată. Neîmplinită sufletește. Ceva, acum înțeleg, îmi lipsea. Anglia mi-a oferit acea viață frumoasă...frumoasă prin simplitate și rafinament! Îmi amintesc cum, înainte să plec din România, una din cele mai bune prietene ale mele mi-a oferit o sticlă de vinars, împreună cu o scrisoare:

Cel mai frumos Paște petrecut alături de Felix - un pisoi nevinovat

 În casă nu mai este aceeași fericire. Singura mare bucurie este că Felix al meu trăiește. Sau, mai bine spus, se luptă ca să trăiască! El nu se mai joacă, nu mai aleargă, nu mai toarce ca înainte. Are aproape patru ani, însă și-a pierdut copilăria din ochi. Din gesturi. Boala l-a maturizat mult prea devreme. Înainte de Paște, în Săptămâna Mare, am aflat că are o tumoare mare chiar lângă stomac. Mai mult decât atât, acest bau-bau ce îl bântuie pe Felix, această tumoare nesuferită, este cancerigenă. Felix, un pisoi nevinovat, la nici patru anișori are cancer! Doamne, și cât de chinuit a fost, încă de mic!

Sursă: Poza imi aparține 
©Adelina Anca F.

O noapte magică, petrecută cu al meu copil interior

 Era o fată ca oricare alta. Sau așa credea ea. De fapt, era doar un copil nevinovat, dar cu un viitor ce i-a transformat copilăria în chin. Eu, adult fiind acum, îmi chem copilul interior și îl invit la un pahar de vin roșu. O invit la dans, pe fetița micuță ce are nevoie acum, mai mult ca oricând, de îmbrățișare. De ascultare. De înțelegere. De îndrumare. Este noapte acum și luna îmi zâmbește, liniștindu-mă. Închin paharul de vin înspre lună și doar o dorință îmi pun: te rog, în noaptea asta specială, fă-mi un dar. Te rog, binecuvântează vinul din sticlă și din pahar. Fă tu, lună, o magie și adu-mi stele în pahar. Da, în astă noapte vreau să beau. Vreau să dansez cu viața și cu micuța Adelina. Vreau ca vinul să fie martorul întâlnirii dintre mine și copilul meu interior!

O viață ca-n telenovele!

    M-am născut în anul 1990, într-o zi de mai – ziua mea cea mai norocoasă! Cred că un înger a stat alături de mine, încă de mică. Un înger căruia îi plăceau tare mult telenovelele! Sunt sigură că le-a văzut pe toate, ba încă și-a imaginat câteva. 

Dacă faci ceea ce îți place, ești binecuvântat!

Povestea mea a început acum zece ani, atunci când am ales să schimb tot ceea ce a însemnat viața mea din anul 2015, plecând în Anglia. Nu știam limba engleză foarte bine, dar am reușit să mă angajez; iar șase luni mai târziu soțul a venit lângă mine, ajutându-mă să redevin un întreg; atunci când el mi s-a alăturat, am simțit că sunt protejată, iubită, acceptată.

Poveste de dragoste

Razele soarelui își fac, ușor, loc prin geamul de lângă cei doi îndrăgostiți. Ei încă dorm. Anca simte o mângâiere caldă. Se trezește și privește în jurul ei. Nu înțelege cum de timpul a trecut atât de repede. Iubitul ei încă doarme. Verifică alarma și își dă seama că nu mai poate să doarmă, deși mai sunt două ore până când ar trebui să se trezească. Emoții o năvălesc și lacrimile îi cad, calde, peste obraji. Astăzi e ziua marii schimbări. Astăzi, Anca pleacă în străinătate, în Anglia. Au început ultimele clipe în care cei doi pot sta împreună.