Toamna sufletului meu, bine ai venit!

Toamna sufletului meu, bine te-am găsit! Te primesc cu brațele deschise. Te iubesc, deja. Aștept, nerăbdătoare, să colorezi natura așa cum doar tu știi. Să îmi cânți, prin ploaia ce o trimiți pe pământ. Să îmi șoptești, prin vântul ce adie printre clipele vieții. Să valsăm împreună cu frunzele arămii.

Sursă: Poza imi aparține 
©Adelina Anca F.

Degețica - un suflet mic - dar puternic - din inima României

Copiii sunt minunea ce ne înseninează zilele! Fiecare om își dorește copii sau, măcar, vrea să se simtă util pentru orice viață. Chiar dacă nu ai copii, încerci să ajuți. Animale, păsări, oameni, alți copii. Unii oameni își doresc copii atât de mult încât, atunci când micul înger vine în lumea lor, proaspății părinți sunt, uneori, șocați.

Dragoste la prima picătură – o poveste cu maia, focaccia și ulei de măsline

 Dacă m-ai întreba care este locul meu preferat din casă, ți-aș răspunde cu zâmbetul până la urechi: bucătăria. Nu pentru că e mare sau spectaculoasă, ci pentru că acolo se nasc povești. Uneori dulci, alteori aromate sau picante, dar mereu sincere.

Din tăcere spre curaj: povestea unei adolescente care și-a găsit vocea

Am crescut într-un colț de lume unde absența părinților era o constantă. Când eram mică, nu prea înțelegeam ce înseamnă "acasă". Crescută de bunica și mătușa mea, într-o lume în care părinții mei erau absenți, am învățat repede că unele lipsuri nu se spun cu voce tare. Ele doar…dor.

Dragul meu timp...

 Dragul meu timp... 

Te rog, nu mai fugi de mine. Ia-mă de mână și hai să dansăm, în pași de vals. Privește-mă. Iubește-mă. Șoptește-mi, la ureche, cum îmi dăruiești clipe de neuitat. Mai știi ziua în care am plecat în Anglia? Eram o cu totul altă persoană. Mereu pe fugă. Nemulțumită. Stresată. Neîmplinită sufletește. Ceva, acum înțeleg, îmi lipsea. Anglia mi-a oferit acea viață frumoasă...frumoasă prin simplitate și rafinament! Îmi amintesc cum, înainte să plec din România, una din cele mai bune prietene ale mele mi-a oferit o sticlă de vinars, împreună cu o scrisoare:

Cel mai frumos Paște petrecut alături de Felix - un pisoi nevinovat

 În casă nu mai este aceeași fericire. Singura mare bucurie este că Felix al meu trăiește. Sau, mai bine spus, se luptă ca să trăiască! El nu se mai joacă, nu mai aleargă, nu mai toarce ca înainte. Are aproape patru ani, însă și-a pierdut copilăria din ochi. Din gesturi. Boala l-a maturizat mult prea devreme. Înainte de Paște, în Săptămâna Mare, am aflat că are o tumoare mare chiar lângă stomac. Mai mult decât atât, acest bau-bau ce îl bântuie pe Felix, această tumoare nesuferită, este cancerigenă. Felix, un pisoi nevinovat, la nici patru anișori are cancer! Doamne, și cât de chinuit a fost, încă de mic!

Sursă: Poza imi aparține 
©Adelina Anca F.

Traducerea care atinge sufletul – atunci când tehnologia devine punte între inimi

Povestea mea începe într-o zi de sâmbătă. Azi, nu merg la muncă. Este una din zilele mele libere. Zâmbesc și mulțumesc cerului pentru viața frumoasă și simplă ce o trăiesc. Pisicuțele mele vin la mine și cer atenție. Le mângâi, le dau ceva de mâncare și îmi fac o cafea. Deodată, simt un impuls puternic de a ieși la plimbare.