Trenul vieţii

 Am învăţat să muncesc pentru ceea ce îmi doresc, am învăţat să mă laud doar cu ceea ce am realizat singură, am învăţat că viaţa te supune unor încercări cărora trebuie să le faci faţă – altfel, rişti să cazi…şi să nu te mai ridici!

Gânduri adunate din copilărie

 Care sunt cele mai frumoase amintiri pe care le ai din copilărie? Cât timp din viaţa ta acorzi acelor câteva amintiri frumoase, ludice, magice? Cât timp mai acorzi copilăriei? 

Prizonieră între gânduri cotradictorii

 Sunt prizonieră între propriile gânduri.

Sunt prizonieră între vis şi realitate; între visul de a-mi planifica viaţa după bunul meu plac, ocupându-mă mai îndeaproape de ceea ce îmi place şi între realitatea care îmi spulberă visul.

De-a lungul timpului, a trebuit să renunţ la planurile deja conturate, la visele pentru care începusem să lupt, la oameni dragi mie, care s-au transformat din „prieteni” în „amici”, apoi în „necunoscuţi”.

E simplu…

 E atât de simplu să fim spectatori! E atât de simplu să privim, din exterior, viaţa unui om, să râdem şi apoi să criticăm!

Cum am devenit fluture?

 Oare ce gândeşte o simplă omidă? Cum îşi trăieşte viaţa, cum vede lumea şi cât de nedrept i se pare, văzând cum păsările, fluturii, gâzele zboară şi ea se târăşte, zilnic, pentru a supravieţui? Îşi imagineaza omida, vreodată, că va deveni fluture? Că va putea zbura, aşa cum visează? Mai are speranţa că o minune i se poate întâmpla?

Sufletul pereche

 Cred în sufletul pereche…şi nu cred! Sufletul pereche este bărbatul/femeia ideal/ă, perfect/ă, care se potriveşte, întru totul, cu dorinţele şi idealurile fiecăruia dintre noi. 

Prefer să…

 “Nu ştiu alţii cum sunt, dar…”…eu prefer să trăiesc cu adevărat, nu doar să respir! Prefer să îmi trăiesc fiecare clipă ca şi când nimic nu ar mai conta. Prefer să râd cu toată fiinţa mea, nu doar să zâmbesc.